Astazi îi sărbătorim pe cei care poartă numele de Dumitru sau derivate ale acestuia. Sărbătoarea de Sfântul Dumitru sau Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, reprezintă cel mai important eveniment religios al toamnei.
Amintit și cinstit de creștini pe 26 octombrie, Sfântul Dumitru a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Era fiul prefectului de Tesalonic. Tatăl lui, voievod în cetatea Solunului, credea în taină în Domnul Iisus Hristos și îi slujea Lui. Nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creștinilor din partea paginilor împărați. Temându-se de groaznica prigonire a nelegiuiților, ținea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preț al credinței lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur și cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar altă a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela și aducea tămâie și se ruga împreună cu soția sa.
Nu puteau avea un copil şi s-au rugat Domnului, iar după ceva timp, soția sa l-a născut pe Dumitru. La naşterea lui s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăț, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi, când copilul a ajuns în vârstă, ca să poată cunoaște și să înțeleagă adevărul, l-au dus părinții în casa lor de rugăciune și, arătându-i sfintele icoane, i-au zis: „Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu”.
După ce voievodului Tesalonicului, a murit, împăratul a chemat la dânsul pe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie, și, văzându-i înțelepciunea și vitejia în război, l-a făcut antipat și i-a încredințat lui Tesalonicul, zicându-i: „Păzește patria ta și s-o cureți de necurații creștini, ucigându-i pe toți cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”.
Sfântul Dimitrie, luând de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetățeni și îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum și a învăța pe toți credința. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoștința adevăratului Dumnezeu și dezrădăcinând închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximilian că Dimitrie, antipatul, este creștin și pe mulți îi aducea la credința sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mâniat foarte tare.
După ce împăratul Maximian a aflat că Dimitrie era creștin, acesta a fost închis în temniță. Sfântul Dimitrie ședea acolo în ca într-o cameră luminoasă, cântând și slăvind pe Dumnezeu. Apoi sfântul a văzut o scorpie înaintea sa, care voia să-l muște de picior; iar el, însemnându-se cu semnul crucii și după ce a zis: „În numele lui Hristos care a zis să călcăm peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului”, a călcat peste scorpia aceea. Stând așa în temniță, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu care i s-a arătat luminat, cu o minunată cunună din Rai, și i-a zis lui: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi”. Zicându-i acestea, i-a și pus cunună pe cap. Iar sfântul a răspuns: „Mă bucur întru Domnul și mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Și sfântul se aprindea cu inima către dragostea lui Dumnezeu, voind să-și verse cu osârdie sângele său pentru Dânsul.
Împăratul porunceşte uciderea Sfântului Dumitru, zicând: „Precum Lie a fost aruncat în sulițe de Nestor și a murit, așa și Dimitrie să fie străpuns cu sulițele, ca de aceeași moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie” – așa zicea împăratul. Dar s-a înșelat socotind că sfinții mor cu aceeași moarte ca și păcătoșii, pentru că moartea păcătoșilor este cumplită, iar a sfinților este cinstită înaintea Domnului.
Începând a se lumina de ziuă, în ziua de douăzeci și șase a lunii octombrie, au intrat ostașii în temniță și, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu sulițele. Întâia suliță cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns și Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostași, singur a ridicat mâna dreaptă și aceștia I-au și împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu sulița, sfântul și-a dat în mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre credincioși, l-a luat în taină și l-a îngropat. Nu după multă vreme, a încetat prigoana asupra creștinilor.
După ce a fost ucis, creștinii i-au luat trupul și l-au îngropat, iar deasupra au construit o biserică mică în care se spune că aveau loc multe minuni.
După ce prefectului Iliricului, Leontie, s-a vindecat de o boală după ce s-a rugat în bisericuța aceasta, a poruncit să fie construită o biserică mare. Când oamenii săpau temelia pentru construcție au găsit și moaștele Sfântului Dimitrie care izvorau mir, iar toată regiunea s-a umplut de mirosulmirului. Astfel, i se mai spune și Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Se spune că odată cu ziua de 26 octombrie, marcată în calendar de sărbătoarea Sfântului Dumitru, începe iarna. Peste tot în România, pe 25 octombrie – în ajunul zilei de Sfântul Dumitru, se celebrează Focul lui Sumedru. Bărbații aprind un foc mare peste care sar pentru a fi protejați de boli tot anul. De asemenea, tradiția mai spune că tinerii care sar peste foc se vor căsători mai repede. În anumite zone ale României, oamenii din sate aprind o roată mare de paie căreia îi dau foc și o lasă să se rostogolească pentru a încălzi morții și pentru a proteja gospodăriile de boli și fiarele sălbatice.
Având în vedere că tradiția spune despre ziua de Sfântul Dumitru că reprezintă prima zi de iarnă, ciobanii se folosesc de această zi pentru a vedea cum va fi vremea în iarna ce urmează. Aceștia pun dulama – haina groasă purtată de ciobani – în mijlocul oilor și așteaptă ca una dintre ele să se așeze. Dacă oaia care se așează este albă, iarna va fi una friguroasă și aspră, iar dacă oaia este neagră, iarna va fi blândă.
Traditia spune că de Sfântul Dumitru nu este bine să te piepteni pentru că atragi necazuri. Nu este indicat să ai datorii neplătite, spune tradiția, altfel îți merge prost tot anul. Si tot azi, femeile trebuie să împartă fructe pentru a le merge bine anul ce vine, iar pentru morți se împarte colivă. În zona Bucovinei, unele gospodine seamănă usturoi în ziua de Sfântul Dumitru pentru ca recoltere din anul următor să fie bune.
