Sfântul Andrei, “cel întâi chemat” la apostolie era frate al lui Simon Petru, care a fost unul din cei 12 apostoli ai Domnului. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, situată în nordul Țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, călcând pe urmele tatălui lor. De asemenea, amândoi s-au numărat printre “ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului.
De la Ioan Botezătorul a auzit Andrei cuvintele “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). A fost şi el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului şi la discuția dintre Iisus şi Ioan. A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe țărmul râului cu doi dintre ucenicii lui, Andrei şi Ioan, cărora le spune din nou: “Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaşte. Iisus i-a observat şi i-a întrebat: “Ce căutați?” La care ei au zis: “Învățătorule, unde locuieşti?” El le-a zis: “Veniți şi veți vedea”. Au mers şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea. Andrei a anunțat apoi şi pe fratele său Simon Petru că “a găsit pe Mesia” (Ioan 1,41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Este relatată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: “Veniți după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-18).
Sfântul Apostol Andrei se bucură de o cinstire deosebită în Bisericile rusă, greacă şi română. În România este considerat a fi cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Pârâiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri.
În februarie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor al României, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină Sărbătoare Naţională Bisericească. În 2012, Parlamentul României a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei – 30 noiembrie, ca sărbătoare legală. Semn al cinstirii neamului nostru faţă de Sfântul Apostol Andrei este şi faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălţarea Domnului, care este şi Ziua Eroilor Români.
Cea mai cunoscută tradiţie de Sfântul Andrei este visarea ursitului. Se spune că, pentru a visa cine le va fi soţ, fetele mănâncă turtă foarte sărată înainte de culcare şi pun un fir de busuioc sub pernă. Tradiţia spune că alesul din vis îi va aduce apă fetei, însă bărbatul va apărea doar dacă măritişul va fi în anul următor. Altfel, tinerele mai au de aşteptat, urmând acelaşi ritual şi la anul.
O altă tradiţie de Sfântul Andrei este legată de punerea grâului la încolţit. De obicei, în seara dinaintea sărbătorii de Sfântul Andrei, toţi membrii familiei pun grâul la încolţit într-un vas sau un ghiveci şi aşteaptă până la Anul Nou. De Revelion, aceştia verifică grâul şi, în funcţie de cum a crescut, aşa de norocos va fi anul următor.
Numele Sfântului Andrei, cunoscut şi ca „Apostolul Românilor” este purtat de peste 800.000 de români, jumătate dintre aceştia fiind bărbaţi. Din totalul sărbătoriților, aproape 350.000 sunt bărbați și poartă numele Andrei, iar peste 250.000 sunt femei și se numesc Andreea.
