Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii creştine, este sărbătorit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun.
Numele Sfântului este de origine grecească – Stephanos – şi semnifică „coroana”, „ghirlanda”, „cununa” (cu care erau încununați învingătorii). Tradiția spune că Sfântul îi ajută pe cei bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme. Tot în această zi, tradiția spune că persoanele certate trebuie să se împace. De ziua Sfântului Ştefan este bine ca oamenii să aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir.
Parintele Nicolae Steinhardt, ne descoperă de ce Sfântul Ştefan este sărbătorit după Naşterea Domnului şi Soborul Maicii Sale. „A şedea”, spune părintele, înseamnă în limba română a se afla aşezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar „a sta” înseamnă a se ține în picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: „A văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Observăm că în textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adică a se afla în picioare, şi nu a şedea.
Părintele explică şi de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfinții Părinți au rânduit ca Sfântul Ştefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.
Sfântul Ştefan – primul diacon
După întemeierea Bisericii, a crescut numărul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost aleşi din cadrul comunității, şapte bărbați care să slujească în cadrul slujbelor religioase şi să supravegheze buna orânduială la mesele comune. Primul dintre ei a fost Ştefan, iar ceilalți au fost: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. Rolul lor în Biserică depăşea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparținând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Sfântul Ştefan – primul martir
Sfântul Ştefan a fost un aparator al credinței. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevarate, Sfântul Ştefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeții şi că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui.
Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip minunat în slavă, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine şi pentru cei care îl omorau: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ştefan a fost în valea lui Iosafat. În vremea aceea, cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, astfel că trupul Sfântului Ştefan ar fi fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415.
Astăzi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan. Peste 250.000 de români îşi serbează ziua onomastică, astăzi! Sunt serbați toți cei ce poartă numele de Ştefan, Ştefania, Ştefana, Ştefănuţ, Ştefănela, Ştefăniţă, Ştefănică, Ştefania, Ştefanida, Ştefănel, Fănica, Fănel, Fane, Fanache şi Fana.
