Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi memoria Sfinților Împărați Constantin cel Mare și Elena, cei care, în secolul al IV-lea, au schimbat cursul istoriei creștinismului și au pus bazele libertății religioase în Imperiul Roman. Sărbătoarea din 21 mai este una dintre cele mai iubite din calendarul ortodox, fiind marcată prin slujbe speciale în toate bisericile din țară.
Flavius Valerius Constantinus s-a născut pe 27 februarie 272 în cetatea Naissus, actualul Niș din Serbia, fiind fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei. După moartea tatălui său în 304, Constantin a fost proclamat împărat de legiunile din Britania și a intrat rapid în conflict cu Maxențiu, fiul împăratului Maximian, pentru controlul puterii în partea de vest a Imperiului.
Momentul decisiv a avut loc în ajunul bătăliei de la Podul Milvius din 312. Conform tradiției consemnate de Eusebiu de Cezareea, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă însoțită de cuvintele „In hoc signo vinces” – „Prin acest semn vei birui”. În noaptea următoare, Hristos i s-a arătat în vis și i-a poruncit să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile armatei. Victoria obținută împotriva lui Maxențiu a fost interpretată de Constantin și de contemporanii săi ca o dovadă a intervenției divine.
În anul 313, împreună cu împăratul Liciniu, Constantin a promulgat Edictul de la Milano, prin care înceta prigonirea creștinilor și se garanta libertatea de cult pe întreg teritoriul imperiului. Decretul a marcat sfârșitul celor trei secole de persecuții și a permis creștinismului să iasă din catacombe.
Sub Constantin, creștinismul a devenit religie permisă, iar ulterior, în timpul împăratului Teodosie cel Mare, a fost ridicat la rangul de religie de stat. Împăratul a convocat și primul Sinod Ecumenic de la Niceea în 325, unde s-a stabilit Crezul niceo-constantinopolitan și s-a condamnat erezia ariană.
Constantin cel Mare a murit în anul 337, la Nicomidia, la zece ani după trecerea la cele veșnice a mamei sale, Elena. Biserica l-a cinstit cu apelativul „Întocmai cu Apostolii” pentru rolul său în răspândirea credinței.
Împărăteasa Elena, născută în jurul anului 250, a rămas în istorie pentru pelerinajul ei în Țara Sfântă din anul 326. Potrivit tradiției, la vârsta de peste 70 de ani, ea a mers la Ierusalim și a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos, împreună cuiele și titlul.
Zelul ei pentru locurile sfinte a dus la ridicarea unor edificii care există și astăzi: Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, Bazilica Nașterii Domnului din Bethleem și Biserica Buna Vestire din Nazaret. Prin sprijinul ei, sute de biserici și mănăstiri au fost zidite în tot imperiul. Elena a murit în jurul anului 327 și a fost canonizată la scurt timp după moarte.
Prin activitatea lor, Sfinții Constantin și Elena au pus capăt jertfelor sângeroase păgâne și au transformat duminica în zi de odihnă oficială în Imperiul Roman, un obicei păstrat până azi. Legislația lor a protejat familia, a interzis abandonul copiilor și a încurajat acte de caritate, punând bazele legislației sociale creștine.
„Constantin și Elena nu sunt doar figuri istorice, ci modele de responsabilitate publică asumată din perspectivă creștină. Ei au înțeles că puterea politică devine legitimă atunci când slujește binelui comun și libertății conștiinței”, spun teologii.
Sărbătoarea are o rezonanță aparte în România, unde numele derivate de la Constantin și Elena sunt printre cele mai răspândite. Potrivit datelor de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, astăzi își sărbătoresc onomastica peste 1,8 milioane de români.
La femei, cele mai întâlnite nume sunt:
– Ileana – peste 111.000 de persoane
– Elena – aproximativ 86.000 de persoane
– Lenuța – peste 63.000 de persoane
– Ilinca – în jur de 19.000 de persoane
La bărbați, Constantin rămâne cel mai frecvent, cu aproximativ 470.000 de persoane care își serbează ziua numelui. Lor li se alătură cei care poartă diminutivele Costel și Costică.
