Grădina Bibliotecii Județene „I. A. Bassarabescu” a fost neîncăpătoare astăzi pentru ediția specială din programul „Biblioteca de vacanță”, intitulată „Giurgiu – orașul bunicilor mei”. Subiectul a adus împreună generații diferite, de la elevi veniți în vacanță până la pensionari care și-au regăsit în povești propriile amintiri de pe malul Dunării.
Invitatul zilei a fost istoricul Ancu Damian, un nume cunoscut publicului giurgiuvean pentru cercetările sale despre viața urbană de la Dunăre și pentru felul în care reușește să transforme arhiva în poveste vie.
Timp de aproape două ore, Ancu Damian a vorbit nu despre date și ani, ci despre oameni. Despre prietenii din copilărie care alergau pe chei, despre librăriile mici unde se împrumutau volume cu coperta ruptă, despre serile petrecute la cafenelele de lângă port unde se discuta politică, literatură și fotbal în aceeași frază.
„Giurgiu e mic, dar nu e mic în trăire. Aici fiecare colț de stradă are o voce. Aici boemia nu a fost un moft, ci un mod de a supraviețui frumos, chiar și în vremuri grele. E nostalgia aia care nu te trage în jos, ci te împinge înainte”, a spus istoricul, aplaudat la final de un public care dădea din cap aprobator.
Discursul a alunecat firesc între portrete: profesorul de la liceu care recita Eminescu pe de rost, vecina care ținea flori la geam tot anul, meciul de duminică de la stadion, vaporul care pleca dimineața spre Oltenița. Toate aceste fragmente au conturat imaginea unui oraș care, „rupt parcă din jurnalele culturale de altădată”, își păstrează încă efervescența.
Tonul a rămas însă optimist. „Putem trăi frumos prin memorie și pentru memorie. Tradiția locală nu e muzeu. E combustibil. Dacă o ținem aprinsă, orașul nu doar supraviețuiește, ci inventează”, a conchis Ancu Damian.
Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Județeană Giurgiu, sub conducerea managerului Daniela Bardan, în cadrul programului „Biblioteca de vacanță”. Scopul programului este clar: să mute biblioteca din statutul de depozit de cărți în cel de spațiu viu de dialog între generații.
Partenerii din acest an au dat evenimentului o dimensiune comunitară puternică. Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Giurgiu, a adus o bună parte din publicul care a crescut efectiv „orașul bunicilor”. Iar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu, prin directorul general Vișinel Bălan, a asigurat prezența unor tineri din centrele din județ, pentru care întâlnirea a fost și o lecție de istorie locală, și o invitație de a-și scrie propriile pagini.
„Biblioteca nu poate rămâne singură. Avem nevoie de parteneri care înțeleg că memoria se transmite doar dacă o punem la masă, între oameni”, a declarat Daniela Bardan. „Astăzi am vorbit despre Giurgiu ca spațiu al relațiilor. Mâine vom vorbi despre Giurgiu ca spațiu al ideilor. Asta înseamnă vacanță la bibliotecă.”
Seria continuă săptămâna viitoare cu ateliere de scriere creativă pe tema „Scrisori către orașul meu” și cu o seară de proiecții foto-documentare din arhiva bibliotecii, dedicată portului și meseriilor dispărute.
Până atunci, rămâne ecoul poveștii lui Ancu Damian: un Giurgiu mic pe hartă, dar mare în detalii, în prietenii, în clipe care merită povestite din nou. Un oraș care, așa cum a spus chiar istoricul, „nu încetează să ne surprindă”.
