Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 1 ianuarie şi pe 30 ianuarie, alături de Sfinții Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
S-a născut în anul 330, în Capadocia, într-o familie numeroasă, având patru surori şi patru frați. Cinci din cei nouă frați au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinții lor, Vasilie, Emilia şi Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre frații săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa şi Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viață ascetică.
Temelia educației sale este pusă de tatăl sau, Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Bătrână şi elev al Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol şi Atena, însuşindu-şi tot ceea ce era mai bun din cultura păgână. În anul 356 revine în țară şi devine profesor de retorică.
Sfântul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelență a milosteniei. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada. Acest asezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunați cei înfometați şi abandonați, spre a fi hrăniți. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veşnice pe 1 ianuarie 379. Pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, împreună cu Sinodul de la Constantinopol, a hotărât să dăruiască Mitropolitului Țării Româneşti titlul onorific de locțiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflată sub stăpânire otomană.
După ce Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, în anul 1925, acest titlu a început să fie purtat şi de către Patriarhul României, întrucât acesta este şi mitropolit al Țării Româneşti.
Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creştină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătură cu basileos, “rege”, “împărat”, “bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi, astăzi, e curentă forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sā fi renunțat chiar şi conservatoarea limbă bisericească), cu prescurtarea populară Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se întâlnesc astăzi, destul de rar, fiindu-le preferat mai grațiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilică şi Sica/Sică.
