S-a încheiat şi ultimul tur plin de istorie, organizat de Asociația Pro Democrația! Un tur plin de învățăminte, cu arhitecturi impunătoare şi poveşti neştiute din vremuri de mult apuse. Tinerii giurgiuveni care au ales să meargă în cel de-al IV-a tur organizat de APD, nu au regretat! Au putut afla detalii importante din viața domnitorilor şi boierilor care au scris istorie şi care au clădit conace şi biserici, în județul Giurgiu.
Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril”, din Herăşti
Prima oprire a tinerilor a fost la Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril”, din comuna Herăşti. Alături de ei a fost, ca de obicei, Ana Tatu, de la Giurgiu Neoficial, care i-a purtat pe vizitatori prin lumea magică a vremurilor din trecut cu istorisiri neştiute, pline de culoare şi conținut.
Ridicată în anul 1644, Biserica „Sfânta Treime” din satul Herăști, a fost clădită de Elina Năsturel Herescu, soția voievodului Matei Basarab și sora fraților Năsturel. Lăcaşul de cult se află lângă Casa de piatră din Herăști. Biserica, ce are și hramul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”, este încadrată ca monument istoric. În pridvor se găsește un stâlp paralelipipedic, de marmură, având scris cu litere chirilice o genealogie a familiei Năsturel-Herești, monument ce a fost recuperat din biserica Sfânta Vineri Herasca din București, ctitorie tot a unor Herești, demolată în iunie 1987 din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu.
Pe stâlpul de marmură apare și blazonul familiei: acvila bicefală încoronată, cu aripi deschise, având pe piept scutul cu leul și șarpele față în față. Flancând pasărea sunt așezați doi cavaleri cu arme diferite, iar la picioarele lor se deschide deviza familiei: Honor et patria. Blazonul apare și pe paginile de gardă ale cărților pe care le-a scris, tradus sau tipărit Udriște Năsturel, dar și deasupra ușilor de intrare ale palatului, cum încă numesc localnicii Casa de piatră.
În urma cercetărilor arheologice au fost descoperite cinci etape de construcție, cărora le corespunde un număr de patru lăcașuri de cult. În biserică au existat trei lespezi de mormânt, aflate azi în alte locuri, dar ale căror origini sunt bine cunoscute şi ale căror inscripții atestă faptul că acestea au fost așezate de doamna Elina în memoria fratelui său Șerban, a mamei sale Despina și a tatălui său Radu Năsturel, a cărui ultimă dregătorie a fost cea de mare logofăt.
Conacul Udriste Nasturel (Casa de Piatră)
Cea de-a doua oprire a fost la Conacul Udrişte Năsturel, situat tot în comuna Herăşti. Istoria moșiei Udriște Năsturel a început acum peste 400 de ani și continuă să se scrie și în prezent.
În anul 1620, prinde contur conacul Udrişte Năsturel, când domeniul Heresci era în stăpînirea lui Radu Năsturel Postelnicul, tatăl fraților Udriște și Cazan, a căror soră Elina a fost soția voievodului Matei Basarab. Între anii 1641-1643 se realizează construcția Casei de Piatră.
Clădirea în formă de L, construită la inițiativa lui Udriște Năsturel împreună cu fratele său Cazan Năsturel, cuprinde două locuințe aproape identice, construite în oglindă, cu intrări separate și scări interioare, destinate utilizării de către frații Udriște și Cazan Năsturel.
Ridicată integral din piatră, clădirea poartă numele lui Udriște Năsturel – un mare cărturar, poet și traducător în Țara Românească și cel mai important sfătuitor al domnitorului Matei Basarab, cumnatul său.
La data de 25 iunie 1692, proprietatea a fost hotărnicită și împărțită între nepotul lui Udriște, Șerban (fiul lui Radu Toma Năsturel) și fiii lui Cazan. În vara anului 1881, baronul Mihály IV Nicolić de Rudna a vândut proprietatea lui Anastase Stolojan.
În 1931, un incendiu violent a afectat Casa de Piatră, distrugând șarpanta, planșeele de lemn și tâmplăria. Importanța istorică și arhitecturală a Conacului Udriște Năsturel a determinat Comisia Monumentelor Istorice să intervină în restaurarea acestuia. Arhitectul Emanoil Costescu a elaborat un proiect de restaurare care prevedea refacerea turnului construit în perioada Obrenovici. Referentul Toma Socolescu a propus avizarea favorabilă a proiectului, iar pe data de 5 august 1953 a primit avizul Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții.
În urmă cu 4 ani, în 2020, domeniul Năsturel din Herăști, a fost pus la vânzare de către moștenitorii familiei Stolojan, a fost cumpărat, iar în prezent se află în perioada de conservare, întreținere, restaurare și punere în valoare. Conacul Udriște Năsturel poate fi vizitat în zilele de weekend, intrarea fiind gratuită.
Conacul Ştefan Bellu
Vizitatorii au poposit mai apoi la ruinele conacului Ștefan Bellu din Gostinari, un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Gostinari, din comuna Gostinari. Ansamblul este format din ruinele conacului, Biserica „Sfântul Nicolae”, turnul clopotniței şi zidul de incintă. În lăcaşul de cult nu s-a mai slujit din anul 1859.
Curtea boierească de la Gostinari a fost ridicată la sfârșitul veacului al XVIII-lea de către marele vistiernic Ștefan Bellu (1767-1833). De la el a fost moștenită de fiul său, marele logofăt Alexandru Bellu (1796-1853), apoi de fii acestuia din urmă, Ștefan și Barbu, ultimul fiind și donatorul terenului pentru Cimitirul Bellu din București. Curtea boierească de la Gostinari a fost lăsată în paragină pe vremea lui Alexandru (1850-1921), urmașul lui Ștefan, după ce acesta și-a mutat reședința la Urlați, în Prahova.
Biserica “Sfânta Treime”, din satul Popeşti
Una din cele mai vechi biserici din județ, Biserica Sfânta Treime din satul Popești prezintă o arhitectură deoseibită, fiind ctotorită de un boier mare, ca biserică a curții sale boiereşti. Începută în 1678 și terminată 11 ani mai târziu, în 1689, în biserică se găsesc mormintele ctitorului Jupân Cârstea Vel vistier Popescu și ale soției sale Ilina. Nu se ştie dacă pe locul în care este construită biserica a mai existat o alta înaintea ei, dar în urma unor săpături arheologice au fost descoperite morminte mai vechi care atestă existența unui cimitir medieval.
În tabloul din pronaos sunt pictați atât Șerban Vorvod Constantin (1678-1688), cât și Constantin Voeievod Basarab Brâncoveanu (1688-1714), canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992, la 20 iunie, la data de 16 august, dovedește că sfântul Șerban Constantin. Acest tablou votiv este atribuit renumitului pictor biseicesc Pârvu Mutu, canonizat în anul 2017 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sub numele de Sf. Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul.
O mică parte a istoriei bisericii „Sf. Treime” de la Popești este consemnată în pisania originală care se păstrează până astăzi: „Această sfântă și dumnezeiască besearică siditu-se-au den temelia ei până se-au isprăvit de tot, de robul lui Dumnezeu, jupan Cârstea velvistiiar, întru cinstea și lauda sfinții și nedespărțiții Troiță, in zilele prealuminatului domn, Io Constantin Basarab Voievod. Msță sept. 1 7198 / 1689”.
În anul 2019, sub cimitirul din jurul Bisericii, arheologii au găsit urmele satului medieval. Biserica din Popeşti este parte din viaţa oamenilor de aici. Deşi pentru unii credincioşi ar putea părea mic, lăcaşul de cult este extrem de primitor. În fiecare duminică şi la marile sărbători de peste an, credincioşii vin să se roage şi să asculte slujbele şi predica preoților care slujesc aici.
Au fost patru tururi pline de obiective importante aflate pe raza județului Giurgiu, patru tururi pline de istorie, poveşti nescrise şi ne mai auzite, iar toți giurgiuvenii care au decis să participe la acest proiect minunat al Asociației Pro Democrația, în parteneriat cu Consiliul Județean Giurgiu, s-au declarat extrem de încântați.
De acum, poveştile din spatele monumentelor, conacelor şi bisericilor vizitate, au fost readuse la viață! Depinde doar de noi să ducem mai departe această minunată şi bogată istorie a județului Giurgiu.
