Mesaj din pastorala Părintelui Ambrozie, Episcopul Giurgiului, către toți credincioşii giurgiuveni:
„Preacucernici şi preacuvioşi părinţi fraţi, împreună slujitori,
Vă îndemnăm să fiţi cu luare aminte la duhurile veacului acestuia. Pentru noi, cei ce credem, Unul este Duhul Sfânt, Cel ce pe toate le împlineşte şi le sfinţeşte, însă pentru toţi cei ce s-au îndepărtat de la dreapta credinţă, în locul harului şi-au făcut loc spaima şi nesiguranţa, neîncrederea şi izolarea, durerea şi deznădejdea.
Fiţi, dar, veghetori la buna vieţuire a celor pe care Dumnezeu cel Milostiv vi i-a încredinţat spre păstorire, ajutându-i, povăţuindu-i, ridicându-i. Hrăniţi-vă cu hrana cea bună a Sfintei Scripturi şi a dumnezeieştilor Părinţi, slujiţi cu râvnă Sfânta Liturghie, fiţi luminători vrednici ai oamenilor!
Nu v-am spune aceste cuvinte dacă noii propovăduitori ai vremurilor acestora nu ne-ar sili să o facem. Este multă învăţătură fără temei, înfăţişată ca adevăr de nezdruncinat. Ceea ce noi ştiam drept adevăr, astăzi este socotit minciună, şi ceea ce învăţam că este bine, astăzi a devenit relativ.
Prima lecţie predată copiilor noştri este lecţia neîncrederii. Ce-i mai dureros pentru un părinte, decât să se vadă respins de către propriul copil, în numele aşa zisului drept de a contesta pe toţi şi pe toate?! Crezând, nu ne îngrădim dreptul de a ne pune întrebări, de a ne îndoi, de a ne exprima liber, ci ne înarmăm cu un set de valori, pe care le putem oricând folosi drept faruri călăuzitoare, atunci când îndoielile ne-au dus pe căi aparent fără de ieşire.
Preaiubiţi părinţi, suntem chemaţi astăzi din nou la mărturisire, însă nu socotiţi că doar chemarea ne este de ajuns pentru a ne împlini misiunea. Lucraţi, învăţaţi, creşteţi duhovniceşte, fiţi exemple mărturisitoare, întăriţi-vă în curaj şi puneţi temelie tare dreptei socotinţe.
Nu uitaţi că nu slujim veacului, ci lui Hristos, Împăratul şi Judecătorul cel Veşnic! Ascultaţi lumea, nu de cele ale lumii! Semănaţi nădejdea acolo unde s-a răspândit disperarea! Îngrijiţi ogorul Bisericii, pentru ca nu cumva să-l prefacem, prin propria nelucrare, în ţărână stearpă şi neroditoare!
Al Vostru părinte duhovnicesc, de tot binele voitor şi pururea către Domnul fierbinte rugător, Ambrozie Episcopul Giurgiului”.
