Mesaj din pastorala Părintelui Ambrozie, Episcopul Giurgiului, către toți credincioşii giurgiuveni.
„Iubiţi credincioşi,
Lucrarea neobosită a vrăjmaşului de pervertire a acestei sărbători în orice altceva decât sensul pe care Dumnezeu L-a dăruit oamenilor prin venirea Sa ca Fiu al Omului pe pământ, este una blasfemiatoare şi stricătoare de minţi şi suflete. Este evident cum suntem invitaţi cu viclenie să acceptăm lucruri de neacceptat în numele toleranţei ce ni se propune ca valoare, în care negrul devine alb şi întunericul devine lumină.
Această lucrare distructivă se întinde mai ales asupra tinerei generaţii ce este insistent învăţată, chiar de la cele mai fragede vârste, că Dumnezeu nu a creat Bărbat şi Femeie şi că e doar o simplă alegere, că totul e fluid şi amestecat, iar cine îndrăzneşte să spună adevărul este aspru pedepsit prin oprobiu public şi stigmatizare socială.
Cei ce încearcă secularizarea Crăciunului ne invită la „diversitate şi incluziune”, servindu-ne otrava unor concepte şi ideologii străine firii pe care Dumnezeu a sădit-o şi în care, din prea multa Lui bunătate şi milostivire, S-a întrupat. Tăcerea asupra acestor derapaje este apreciată şi denumită preţios „corectitudine politică”, inventându-se, în acest sens, coduri de limbaj universal acceptate într-o lume în care orice referire la numele lui Iisus tinde să deranjeze.
Ce e însă drept şi corect în a ascunde rolul lui Dumnezeu în viaţa oamenilor şi învăţătura creştină despre felul în care Dumnezeu a zidit lumea?! Nu vă lăsaţi intimidaţi, fiţi curajoşi, mărturisiţi lumii adevărul cu aceeaşi fermitate pe care au avut-o Sfinţii Apostoli, Mărturisitori, Mucenici, Cuvioşi şi toţi sfinţii ce nu s- au ruşinat de Numele lui Dumnezeu! Mărturisiţi prin cuvânt şi faptă că nu ne putem amesteca în niciun fel cu astfel de ideologii şi concepte pierzătoare de suflet!
Avem astăzi politici dezvoltate de organisme pan statale ce aduc atingere moralei creştine. Cotele de gen, emascularea metaforică a bărbaţilor şi masculinizarea excesivă a femeilor nu sunt drumuri pe care să putem merge. Atacul asupra familiei şi felului în care familiile îşi cresc copiii e unul constant şi susţinut de măsuri ce nu încurajează în niciun fel familia natural formată din bărbat şi femeie.
Prăbuşirea natalităţii este evidentă, creşterea numărului de avorturi este, de asemenea, un fapt de care nu putem face abstracţie. Sexualizarea vieţii şi determinarea ei în aceşti termeni pare să nu înceteze, lipsa cuviinţei merge până într-acolo încât, chiar din grădiniţe, copiii sunt invitaţi să ia lecţii de „educaţie sexuală”, stricându-le inocenţa. Să nu fie, oameni buni, să nu fie!
Pierderea indentităţii noastre pare să fie singurul ţel real pe care îl au aceşti oameni. Globalizarea ia forme hâde prin care tot ceea ne defineşte pe noi, ca aparţinători ai unui spaţiu nu doar geografic şi istoric, ci eminamente cultural, se doreşte anulată. Pagini întregi de jertfă ale mărturisitorilor din închisorile comuniste sunt şterse, monumente înlăturate, cărţi şi creaţii artistice ascunse publicului cu scopul de a elimina din conştiinţa publică amintirea lor.
În acest fel, pogromul românilor continuă şi după moartea lor şi trebuie să avem curajul de a spune acest lucru clar şi răspicat. Nu ne este ruşine cu ei, nu avem de ce să ne dezicem de ei. Suntem nedemni de sacrificiul lor, de jertfa şi mărturisirea lor, şi singurul mod prin care putem repara această nedreptate este făcându-i prezenţi în societatea noastră, iar Biserica are acest sfânt şi binecuvântat rol.
Al Vostru părinte duhovnicesc, de tot binele voitor şi pururea către Domnul fierbinte rugător, Ambrozie Episcopul Giurgiului”.
