Moș Crăciun este personajul cel mai îndrăgit și așteptat al lunii decembrie. Puțini sunt cei care știu povestea îndrăgitului personaj și a soției sale.
Legenda spune că în noaptea în care a intrat în travaliu, Fecioara Maria a bătut la prima uşă ce i-a ieşit în cale, pentru a cere ajutor. Cea care i-a răspuns, a fost Crăciuniţa, soţia lui Moş Crăciun. De teama soțului, Crăciunița a trimis-o pe Fecioara Maria în grajd şi a ajutat-o să-l aducă pe lume pe Iisus. Când a aflat ce a făcut fără ştirea lui, Moş Crăciun s-a răzbunat pe soția sa şi i-a tăiat mâinile, drept pedeapsă.
Maica Domnului înfăptuieşte o minune şi îi lipeşte la loc mâinile, chiar în faţa lui Crăciun, care află, astfel, cine este Fecioara Maria. De bucurie, Crăciun aprinde din trunchiuri de brad un rug în curtea casei sale și încinge o horă. După joc, Crăciun, care era cioban la bază, împarte sfintei familii daruri păstoresti: lapte, caș, urdă și smântână. De aici transformarea lui Moș Crăciun într-un sfânt care aduce, în ajunul nașterii lui Iisus, daruri copiilor.
Tot legenda spune că, după acest eveniment, meșterul bătrân a început să fabrice jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste şi răbdare, iar jucăriile nu semănau una cu cealaltă. Devenise bucuria lui de a fabrica jucării de care copiii sa se bucure, după datina, in dimineața de Crăciun. Pana intra-un an in care…
Meșterul se întorcea spre casa. La marginea orașului s-a oprit sa privească o fereastra. Știa ca acolo locuiește o familie sărmană si se întreba ce jucării or fi primit copii din aceasta casa.
„- Daca am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
– Ne-am juca împreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el.”
Moşul știa ca nu mai avea nici o jucărie si tare ar fi vrut sa le dăruiască măcar una. Dar s-a întâmplat o minune, chiar în acel moment! Un soldățel de plumb a apărut de nicăieri, în fundul sacului. Si, astfel, dorința fraților sârmani s-a îndeplinit.
În drum spre casă, bătrânul gândea: „As vrea sa fac atât de multe jucării, încât sa dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine sa le cumpere”. De nicăieri, a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de reni minunați. Moşul s-a înălțat cu ei spre o lume de basm. Chiar şi hainele lui sărăcăcioase s-au preschimbat în haine neobișnuite de culoare roșie.
Semnificația culorilor Crăciunului
Culoarea hainelor lui Moș Căciun, bradul împodobit și luminițele au o semnificație aparte:
– roșul reprezintă sânge, foc și ne amintește de sacrificiul Mântuitorului;
– verdele reprezintă viață, regenerare. Este verdele naturii, al bradului și este culoarea tinereții, simbol al eternității;
– auriul, culoarea luminițelor de Crăciun și a decorațiunilor din brad, amintește de steaua ce le-a fost călăuză celor trei magi, în drumul lor spre Iisus;
– argintiul ne duce către lumea de basm a sărbătorilor de iarnă, veșmântul strălucitor de gheață pe care îl poartă pământul de Crăciun;
– albul este simbolul purității și ne îndeamnă către simplitate, bunătate și împăcare cu sine și cu cei din jur.
În seara de Ajun colindătorii au sosit la fiecare casă, vestind minunea nașterii Domnului, urând un an bun şi îmbelșugat. Târziu, în noapte, copii s-au culcat, cu gândul la colinde…
A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai avea margini. Niciunul dintre ei nu fusese uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun si așa a rămas până în zilele noastre.
De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toți în jurul mesei încărcate cu bunătăți, nu trebuie să-i uitam pe cei sârmani. Moșul are grija de ei o data pe an, iar noi trebuie să ne gândim la ei mereu!
