Schitul „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Giurgiu a fost înveșmântat în haine de sărbătoare ieri, odată cu cinstirea celui de-al doilea hram, dedicat Sfântului Cuvios Efrem cel Nou. Ziua a adunat laolaltă preoți, călugări și credincioși într-o slujbă arhierească ce a unit memoria istorică a lăcașului cu actualitatea vieții duhovnicești.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, înconjurat de un sobor ales de preoți și diaconi. În cuvântul de învățătură rostit la finalul Evangheliei, ierarhul a așezat în centrul predicii modelul de viață creștină al Sfântului Cuvios Efrem cel Nou, prăznuit astăzi de întreaga Biserică Ortodoxă și ocrotitor al acestui sfânt lăcaș. Preasfinția Sa a vorbit despre tăria credinței și răbdarea în suferință ale sfântului, văzute ca reper pentru omul contemporan aflat în căutarea sensului și a păcii interioare.
După cuvântul de învățătură, a urmat un moment de apreciere și recunoștință frățească. Preasfințitul Părinte Ambrozie l-a felicitat pe Părintele Arhimandrit Nicolae Matei, starețul schitului, pentru lucrarea sa neobosită de păstorire și rânduială monahală, oferindu-i mai multe daruri în semn de binecuvântare. Ca răspuns, părintele protosinghel Nicolae a mulțumit Întâistătătorului Eparhiei Giurgiului și i-a dăruit o icoană pictată cu grijă, simbol al comuniunii dintre ierarh și obște.
La ieșirea din biserică, toți credincioșii prezenți au primit din partea ierarhului Pastorala Preasfinției Sale la Sfintele Paști, ultimul număr al revistei „Familia Ortodoxă”, precum și iconițe cu chipul Sfântului Cuvios Efrem cel Nou, ca semn de binecuvântare și părtășie duhovnicească.
Dincolo de sărbătoarea zilei, biserica schitului poartă în zidurile sale povestea unei transformări îndelungate. Până în anul 1830, edificiul a funcționat ca geamie mahomedană, fără a se cunoaște cu precizie data construcției sau numele ctitorilor săi.
Momentul de răscruce a venit în perioada 1828-1829, în contextul eliberării Cetății Giurgiului de sub ocupația otomană și al restituirii orașului către Principatul Valahiei. Geamia a fost atunci transformată în biserică ortodoxă, primind hramul „Sfântul Nicolae” după numele țarului Nicolae I al Rusiei.
Lăcașul nu a fost cruțat nici de vitregiile istoriei. În 1877 a fost bombardat de trupele turcești, iar în 1944, în timpul luptelor dintre armata română și trupele germane, a suferit grave deteriorări la nivelul zidurilor exterioare.
O nouă etapă a început în 2006, odată cu întronizarea Preasfințitului Părinte Ambrozie în demnitatea de Episcop al Giurgiului. Biserica parohială „Sfântul Ierarh Nicolae” a fost transformată în schit de călugări, devenind un loc de rugăciune și liniște monahală în inima orașului.
La sfințirea din 2017, biserica a primit ca ocrotitori suplimentari, alături de hramul istoric, pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și pe Sfântul Cuvios Efrem cel Nou. Astfel, cel de-al doilea hram nu este doar o prăznuire liturgică, ci și o mărturie vie despre cum trecutul marcat de conflicte poate fi transfigurat prin credință și jertfă.
Sărbătoarea de la Schitul Sf. Nicolae rămâne o dovadă că, peste straturile istoriei, piatra rugăciunii rezistă și cheamă generațiile la comuniune.
